Sfat.

Tu bei cafea?
Da!
Si?
Si ce?
Si te-ajuta?
Nu.
Si-atunci?
Si-atunci ce?
Si-atunci, tu ce faci?
Mai beau una!

Imagine: Andra Iliesiu

Masca

Life is beautiful.
Really, it is.
Full of beauty and illusions.
Life is great.
Without it, you'd be dead.
(Gummo, 1997)

Imagine: Andra Iliesiu

Pai cum, domnule?

Am invatat sa ascult.
Invat sa apreciez.
Am invatat ca de la "a aprecia" pana la "a intelege" e un drum lung de iarna, geros si egoist.
Mi-a zis: "cuvantul "hal" nu are forma apreciativa" ,si-am simtit atunci cum Sadoveanu il aproba. Mi-am inchipuit cat de suparat era .Cum se zbatea parca.
Si-atunci mi-am zis: "ce rost are aprecierea asta, daca intelegere nu e?" E fix-pix. Ha!
Dar am realizat mai tarziu, cand i-am vazut chipul cald si zambetul sincer atunci cand mi-a inapoiat carnetul de note, ca el defapt, incearca sa ma-nvete.

Apreciez, multumesc!

Imagine: Andra Iliesiu

Scoala de sinucideri

De ce ne plictisiti?

De ce ne obligati sa ne bagam castile in urechi la orele voastre?

De ce ne faceti sa vrem sa nu va auzim?

De ce asteptati atentie si entuziasm de la noi cand voi sunteti cei mai plictisiti si plictisitori oameni?

De ce ne notati pe noi cu doi si trei, cand voi va uitati in spatele manualului la raspunsuri?

Vreti rezultate? Invatati sa va faceti ascultati. Invatati sa ucideti plictiseala.

Tie nu?

Mi-e dor sa ascultam Travka impreuna. Si Luna Amara. Si Coma. Si Truda.

Mi-e dor sa zica cineva "ne-am adunat cu totii aici ca sa nu stam imprastiati" si noi sa radem.

Era mai frumos atunci cand eram fara reguli si fara bagaj.Radeam fara sa ne fortam.Tot ce facem acum e un fals. Ne prefacem. Ne prajim. Tu nu vezi ca nu mai suntem buni la nimic? Tu nu vezi cat de mult ne-am schimbat? Si ca acum avem mai multe probleme? De ce ?

Spune-mi, cand a fost ultima data cand ne-am intalnit toti? Cand am ascultat Travka? Si spune-mi, unde s-a gresit si cine a gresit?

Iti amintesti de "corabia nebunilor" si "urban violent" si "zgarba" si "cum te simti" ? Nu, nu ai cum sa iti amintesti. Am uitat ce inseamna asta. Acum ne vedem rar la o cafea ,pe fuga, intr-o cafea cu muzica defecta si oameni care se uita ciudat. Mai bem si cate-o bere. Dar parca atunci era mai buna. Atunci era sigur mai buna.

Ne-am ingropat cu totii in probleme, nu mai avem timp.
Acum timpul trece prea repede.

7 ani? De acasa?

Tu nu simti? Nu simti ca te sufoci atunci cand soarele se ascunde de tine?

Eu da! Ma sufoc. Ma simt tradata, batjocorita.Pai cum e posibil? Sa plece cand avem mai mare nevoie de el? Sa nu zica la revedere.E un prost-crescut! Cine l-o fi invatat pe el sa faca asta?


Imagine: Ignat Geanina

Cum?

Cum ai putut ,maestre sa amesteci cuvintele asa de frumos? Cum ai putut sa le inmoi in asa hal? Cum s-au uscat si intarit in mintea mea, si-acolo au ramas. Si ma gandesc acum la tine doar. Acum si mereu.

Cuvintele tale parca sar din mintea mea la fiecare mic gest, la fiecare incercare de a crede ca fiecare zi trecuta a fost una buna.

Nu putem privii acum un copil inocent de cinci ani jumatate fara sa ne gandim la zisele tale. Fara sa ne gandim cum au trecut paradisele pe langa noi ,cum ele continua sa treaca, cat de neputinciosi suntem si cate greseli facem la tot pasul.

Nu putem privii acum un adult de treizeci de ani fara sa ne infioare mila si scarba. O sa-i vedem tristetea de pe fata si o sa ne intrebam: "Cum, cum a putut?"Si-atunci vom realiza. Atunci ne vom trezi.

Iti multumim, deci, ca ne-ai dezgolit din marele mister si ne-ai facut mai fericiti. Ca ne-ai taiat cu cel mai lat cutit ceata din fata ochilor, si ca acum putem vedea limpede si clar treptele care le coboram odata cu sfarsitul unui paradis si inceputul altuia. O sa fim mai atenti de azi, o sa pretuim mai mult ,o sa profitam mai mult.

Am inceput cu mine, si-ti multumesc in numele nostru ca ne-ai dezgolit,pe toti, maestre!


"Fiecare varsta isi are paradisul ei, pe care il pierde" (Sadoveanu)

Imagine: Anca Sinar

Sinucidere

Cu multa ciocolataa.
Cremos.
Spumos.
Pufos.
Dulce.
Sau amarui. Mmm
Cum vrei. O sa ne uram de azi.O sa ne batem joc, doar. Tu o sa fi tortul dulce. Eu voi fi cel amarui.Tu vei fi mai spumos.Mai cremos. Mai bine copt.Eu voi fi mereu in urma ta si mereu ultima optiune. Vei avea mereu mai mult de oferit.
Dar ma bucur.Si mi-ar fi scarba de mine daca as purta aroma, dulceata si narcisismul tau.


Imagine: Anca Sinar

Daca ies la tabla, ma scoti la bere?

"DA!" , mi-a raspuns

Fara de vointa

De ce ne schimbam?

De ce toata lumea e speriata de viteza vietii si a timpului ?

Cand ne-am transformat din copii suparaciosi si fara putere in domnisoare ?

Cand ne-am schimbat anturajul ?

De ce avem impresia ca noi nu suntem noi?

De ce am luat-o pe cai diferite ?

Cand am incetat sa fim copii ?Cand am inceput sa incercam sa fim adulti ? Si de ce, sub chipul de domnisoara se ascunde inca zambetul de copil? Ne pacaleste cateodata, si isi face aparitia atunci cand ne asteptam mai putin.

Cum poti sa il urasti ?

Imagine: Anca Sinar

Atentie, se filmeaza!

Ce-ai zice daca ti-as zice ca suntem cu totii pe o scena mare, ca suntem cu totii persoane ce interpreteaza rolurile unor personaje si ca avem cu totii personalitati diferite?
Un film, filmam.
Magicianul sau regizorul este soarta.Ea precizeaza pozitia si locul actorilor, intrarile si iesirile din cadru, stilul de interpretare si gesturile. Si crezi ca e ea interesata de faptul ca tu , poate, nu vrei sa filmezi anumite scene? Nu, tu ai ales deja sa fi un actor. Trebuie sa joci. Nu exista contract aici. Nu poti renunta, trebuie sa-i faci pe plac. Si sa nu fie ea asa egoista, ne da voie sa ne formam personalitatea. Ne da voie sa luptam, sau sa renuntam.
Dar ne ucide atunci cand nu mai are nevoie de noi. De ce oare? Si cine o plateste?

Deseneaza-mi

Sa-mi desenezi un soare. Azi ! sau maine, cel tarziu. Mai mult nu o sa rezist. Poate asa, reusesc sa ma mint . Sunt aproape sigura ca o sa fie placut pana la un moment dat. Nu, nu o sa ma gandesc la dezamagire acum. O sa fiu optimista. O sa-mi lipesc soarele pe tavan si o sa stau la plaja. In fiecare zi. "O sa" in jos, "o sa" in sus. Ha! Cat de optimista sunt cand vine vorba de vara.

Si-atunci cand voi simtii ca soarele arde prea tare, am sa te rog sa-mi desenezi si-o mare ,sa ma racoresc in ea. Mmm ,si nisipul ? il desenam si pe el, si scoicile la fel, si niste terase dragute unde o sa bem bere si o sa dansam. Si-o sa transformam camera-n vara.

Poate asa, reusesc sa ma mint.

Imagine: Pop Andra