sâmbătă, februarie 27


Ma simt neputincioasa in fata oricarei incercari. "Slaba de inger" ,mi-e frica de orice va urma, de orice ma asteapta si realizez ca dorinta de "a fi mare " a disparut, si-mi doresc ca timpul sa se opreasca.
Ce pacaleala e viata. Ea nu are nevoie nici macar de buletin pentru a trece de granitele anilor. Isi vede de drum cu zambetul pe buze, in timp ce noi ramanem in urma.
Evadezi si faci o facultate banala , doar de dragul de a locui intr-un oras mare/de ce? sa te trezesti peste trei ani cu diploma in mana, si cu 1% sanse de a-ti gasii un loc de munca. Apare intrebarea "Ce-o sa fac acum? "
Imi deranjeaza simturile aceasta intrebare, si ma descurajeaza cand e acompaniata de atatea si atatea cazuri reale.
Visare-a fost, frica va fi .


Imagine: Andra Iliesiu

2 comentarii:

  1. Cristina, nu ma pot abtine, trebuie sa iti scriu ceva... Nu stiu ce ... "Ceva" care sa sa-ti spuna nici mai mult, nici mai putin, decat ca APRECIEZ enorm ceea ce scrii... Si? Si ce? Nu conteaza oricum, dar vreau sa ma simt bine... Stiu ca apreciez macar odata in viata ceea ce trebuie. :)

    RăspundețiȘtergere