Judecata. Am fost intrebata daca mi-as putea incepe viata din nou fara sa-mi cunosc trecutul. Cu toata sinceritatea existenta in interiorul meu am raspuns tare si clar "DA!" .Personajul s-a simtit oarecum jignit, atins, scarbit de raspunsul meu, si replica lui ironica,dureroasa si superioara a fost "Hmm...interesant, foarte interesant...chiar sunt curioasa cum poti tu sa-ti incepi viata fara sa stii cine esti si de unde vi". Mi-a intors spatele si foarte sec a zis: "E suficient, poti sa pleci" .Am iesit dezamagita, fara sa-mi motivez raspunsul, fara sa raspund la aceea dura replica si prima intrebare care mi-a sarit in fata a fost "Oare daca raspunsul meu era NU imi zambea?" .Ca de obicei, nu mi-am raspuns la intrebare, am mai facut un pas si ce-a de-a doua intrebare a fost "De ce a fost atat de dezamagita de raspunsul meu, daca el era menit sa fie unul personal ?" .
De unde atata entuziasm si aprobare din partea voastra,marilor profesori, cand vine vorba de "Carpe diem!" daca va simtiti atat de legati de trecut?
NU, NU CONTEAZA TRECUTUL PENTRU MINE, si-o sa-mi concentrez toate puterile pe prezent si viitor, c-asa vreau eu!
Petre Tutea a zis si el printre multele adevaruri rostite: “Dar uite ce vreau să vă spun eu şi vă rog să o luaţi ca atare: nu-mi pot face autobiografia, fiindcă nu mă interesează trecutul meu, pe care îl detest! N-am nimic comun cu mine în trecut. Stiţi când începe viaţa mea? Acum, când vorbesc cu dumneavoastră...”
Imagine:preatalentata Silvana Moldovan aka Sugar .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu